Pe 24 Ianuarie 2021, vom sărbători 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia).
Ziua de 24 ianuarie a
rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor
Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza
ca domn al Moldovei și Țării Românești.
La mijlocul secolului al
XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei
și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.
Situația s-a schimbat în
urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de
Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul
Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.
După război, în 1856, prin
Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele
Moldovei și Țării Românești.
În contextul discuțiilor
despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora
dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot)
despre Unire.
În acest scop, se
constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc,
care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor
române.
În 1858, Convenția de la
Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre
care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și
Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care
rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor
Puteri. Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două
principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar
câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de
Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele
rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie
diferiți.
În anul următor, în data
de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul
domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24
ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că
Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de
același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața
faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate
conduse de același domnitor.
Marele merit al lui Cuza a
fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor
Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român
modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui
Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima Constituție.
Pentru cei mici un material educativ este disponibil aici:
Hora Unirii în interpretarea Marie Tănase :
Și la final , să ne
reamintim povestirea Moș Ion
Roată și Unirea, scrisă de Ion Creangă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu