Achiziții recente în colecțiile bibliotecii

 Vă așteptăm cu noutăți!

 

Călătorie polară

 În luna noiembrie 2024 se împlinesc 125 de ani de la prima expediție în care oamenii au petrecut o iarnă întreagă în Antarctica. 

Expediția s-a numit Belgica, la fel ca numele corabiei care a ajuns pentru prima dată în istoria omenirii la Polul Sud. 

Detalii despre celebra expediție puteți afla vizionând documentarul Primul român care a pășit pe Antarctica sau accesând https://afostodata.ro/belgica-corabia/, iar  mai multe despre omul de știință român Emil Racoviță găsiți pe site-ul https://afostodata.ro/emil-racovita/.

În semn de omagiu adus naturalistului expediției Belgica, celor mici vă propunem spre lectură volumul ”Străbunicul meu, Emil Racoviță” scris de Andreia Petcu și publicat prima dată în 2019 la Editura Frontiera din București.

Iar celor mai mari le recomandăm volumele :

- Prizonieri in noaptea polara. Roald Amundsen, Emil Racovita si Expeditia 'Belgica'

- Spre polul Sud

- Tot ce trebuie să știi despre Emil Racoviță

Luna Internațională a Bibliotecilor Școlare - ediția 2024

”Bibliotecile școlare: conectori comunitari” este tema din 2024 pentru evenimentul ”Luna Internațională a Bibliotecilor Școlare” care are loc pe parcursul lunii octombrie. 

                                                                                                      Image by Freepik

Potrivit https://www.iasl-online.org/ISLM-Theme, ”pentru a recunoaște provocările cu care se confruntă multe națiuni, această temă subliniază rolul integral al bibliotecilor școlare în stimularea conexiunilor, colaborării și angajamentului în cadrul comunităților lor. Ea subliniază modul în care bibliotecile școlare servesc drept catalizatori pentru construirea de comunități mai puternice și mai coezive, contribuind astfel la bunăstarea generală și la succesul societății.

ISLM servește ca o platformă pentru a susține valoarea bibliotecilor școlare și a profesioniștilor care le gestionează. Prin prezentarea impactului bibliotecilor școlare asupra educației și a succesului elevilor, pledăm pentru sprijin și resurse sporite pentru programele bibliotecii școlare.”

Povestea cărții de povești, de Emilia Căldăraru

https://www.youtube.com/watch?v=McuIUoJ2LHs

Noutăți la bibliotecă

Ultimele cărți achiziționate- din toate domeniile și pentru toate gusturile - își așteaptă cititorii!

Români de poveste

 

Pe platforma Asociației pentru Educație Digitală Bigger Picture veți găsi o colecție de resurse educaționale gratuite pe care le puteți folosi oricând, pe tot parcursul anului școlar, la orele de limba și literatura română, istorie, geografie, educație civică sau în activități extracurriculare/extrașcolare.

Colecția de povești este dedicată românilor și româncelor care au pus țara noastră pe harta lumii prin artă, prin descoperiri în știință, prin performanțe în sport, prin recorduri mondiale etc.

https://afostodata.ro/romani-de-poveste/

15 Ianuarie : Ziua Culturii Naționale și aniversare Mihai Eminescu

 

La 15 ianuarie, se  împlinesc 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, poetul național al românilor.

Pentru cei mici un material educativ privind viața și opera scriitorului este disponibil aici:  

https://www.youtube.com/watch?v=ijF2yUKoRhk&fbclid=IwAR0UyniV7TXcqoLLeVlPp_MUg5RADSXgxJIXRqjkwAx2fpbgG5qHlIfx0cQ

Iar pentru cei mai mărișori un material util este disponibil aici:

https://www.didactic.ro/materiale-didactice/din-tainele-slovelor-eminesciene

 „Luceafărul poeziei româneşti“ sau „poetul nepereche“

Aşa a fost numit, de-a lungul vremii, Mihai Eminescu cel care a stârnit o adevărată revoluţie în literatura română. Acum, la 174 de ani de la nașterea sa, există centre de studii eminesciene, dar şi profesia de eminescolog.

În afară de ceea ce știm cu toții din cărțile de școală , să încercăm să aflăm cum era de fapt omul Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu impresiona la prima vedere, avea o charismă extraordinară şi un fizic foarte plăcut. Gheorghe Median a găsit, în cercetările sale, mărturia unui văr al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din presa vremii, vine să susţină această părere. „Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”, scria Mihai Mavrodin într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“.

„Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. Şi era şi foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», aşa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harţă în versuri şi înnebunit din dragoste, aşa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alţii. Era un om cu defectele, calităţile şi patimile lui”, îşi începe discursul, pentru „Adevărul”, Gheorghe Median, un istoric botoşănean care a cercetat, ani la rând, numeroase mărturii ale contemporanilor marelui poet.

Istoricul botoşănean Gheorghe Median mai spune că ceea ce impresiona, însă, cu adevărat la poet era vocea sa. „Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte”, spune Median.

Printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi formula sa originală de salut, dar şi modul cum ştia să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său stârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască naţia!». El răspundea atunci răspicat:«Sus cu dânsa!». De altfel era un personaj şi cu un umor fin”, spune istoricul Gheorghe Median. Totodată, apropiaţii poetului povesteau că Eminescu avea şi un tic verbal. Ştefanelli spune că, de când l-a cunoscut, de elev, obişnuia să folosească mereu expresia „pur şi simplu”, aproape în orice context. Totodată se spune că Eminescu nu obişnuia să înjure. Nici măcar când se ameţea de la băutură. Singura lui înjurătură ar fi fost „Tu-i neamul nevoii!”.

Mai jos avem semnătura lui Eminescu și cele patru fotografii cunoscute ale lui Eminescu, la diferite vârste.

”Scrisoarea III” în interpretarea actorului Gheorghe Cozorici

https://www.youtube.com/watch?fbclid=IwAR3alfzp4d5pYgQ74NcrI-Um2-Y-3uDSiGr8gwTvDssUvAkmSJa-3ClD5IA&v=69JnrqZvd0k&feature=youtu.be

Prietenia este un lucru deosebit. Dar o prietenie ca cea dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă este ceva cu totul şi cu totul aparte. Câte ceasuri vor fi petrecut împreună, citind din scrierile proprii, povestind, râzând, lăcrimând, vorbind despre şcoală, despre ţara şi limba lor dragă! Eminescu, un visător cu idei filosofice, Creangă mereu pus pe şotii, un om mare cu inima de copil.

După numirea sa, în 1875, ca revizor şcolar, Mihai Eminescu a întreprins inspecţii şcolare în mai multe zone. Cu acest prilej, Eminescu l-a descoperit pe învăţătorul Ion Creangă. Prietenia între ei s-a legat imediat. Eminescu a trimis ministrului un elogios raport prin care-i aducea la cunoştinţă „opera acestui modest dascăl”. Apoi, tot el îl va lua „mai cu vorba, mai cu forţa”, pe Creangă, la „Junimea”, unde a citit „Soacra cu trei nurori”.

Ascultându-i povestirile despre copilăria lui, Eminescu l-a îndemnat să scrie aceste amintiri, să se bucure și alții de ele: „Bădiţă Ioane, mă supăr tare pe matale, dacă nu scrii aceste amintiri. Ele ar putea alcătui cea mai atrăgătoare carte de povestiri în limba română, s-o citească şi cei mici şi cei mari.” Ascultând sfatul prietenului său drag şi al altora, Ion Creangă a scris minunatele sale „Amintiri din copilărie”.

La rândul său, Creangă avea faţă de Eminescu o admiraţie deosebită. Pe un manual de geografie primit în dar de la Eminescu, păstrat cu sfinţenie, Creangă va scrie: „Dăruit mie de d. Mihail Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al românilor 1878”.

Când Eminescu este destituit din funcţia de revizor, cel care îi sare în ajutor este Creangă, care-l găzduieşte în bojdeuca sa din Ţicău. Amândoi vor petrece toamna şi iarna, Eminescu „cizelându-şi versurile, redeşteptând trecutul şi trezind la viaţă nouă limba veche şi înteleaptă a cronicarilor”. În schimb, Creangă va termina „Moş Nechifor Coţcarul”. S-au despărţit cu greu, dat fiind faptul că Eminescu a fost numit redactor la ziarul „Timpul”. Au păstrat mereu legătura. Îndurerat, Creangă îi scrie acolo:

„Bădie Mihai, această epistolă ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună; unde mata uitându-te pe cerul plin de luminăţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase. Bădie Mihai, nu pot uita acele nopţi albe, când hoinăream prin Ciric şi Aroneanu…”

În 1889, la auzirea veștii că Eminescu s-a stins din viață, Ion Creangă a știut că a pierdut un prieten pe care nimeni nu-l putea înlocui. Fu văzut plângând ca un copil și adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu.

La câteva luni de la moartea lui Eminescu (la 15 iunie 1889), în decembrie 1889, în noaptea de Anul Nou, Ion Creangă se stinge din viață la Iaşi, fiind înmormântat în cimitirul "Eternitatea".

Și acum , să citim împreună câteva din poeziile poetului-nepereche !

 

https://www.youtube.com/watch?fbclid=IwAR2GUj_Pv9FPnU2wqTfJC0ZSX60irIRhNSB7ufQwukDY2MTdqfB9IFRVGVo&v=PutB0_FSvok&feature=youtu.be