Adresa:
Str. Schelei, Nr.1, Loc. Moineşti, Jud. Bacău, Cod 605400
Tel/Fax 0234-362220
E-mail: bibliotecamoinesti@yahoo.com

vineri, 29 ianuarie 2021

Din dragoste pentru educația muzicală

 


”Muzica este esențială pentru dezvoltarea ființei umane.

Educația muzicală trebuie începută din grădiniță și permanentizată în școală.”

Antoaneta Luchian - prof.de Ed.muzicală în Iași și Rusu Ana Maria - prof. de Ed. muzicală în Focșani sunt autoarele următoarelor materiale utile pentru toți cei ce iubesc muzica :

https://edumuzicala.ro/?fbclid=IwAR33-zZ0qYhY_a8fnAaoBW5uh8njA2jizee_JqBq31yU-bH_IS2GMndz4LQ

https://edumuzicala.ro/

https://edumuzicala.ro/memis/resurse/

Istoria românilor sub formă de benzi desenate


O metodă alternativă și amuzantă de a învăța istoria românilor prin intermediul benzilor desenate 

https://scoala.bibliotecapemobil.ro/istoria

joi, 28 ianuarie 2021

Wolfgang Amadeus Mozart : 265 de ani de la naștere


Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.

Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul muzical Mozart”.

În scurta sa viaţă, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumuseţe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat şi catalogat compoziţiile lui Mozart, fiind numerotate cu menţiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creaţie, Requiem-ul, are numărul 626.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menţionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 şi nr. 41 Jupiter.

A compus 27 concerte pentru pian şi orchestră, 7 concerte pentru vioară şi orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă şi flaut, pentru corn şi orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menţionat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, trios pentru vioară, violoncel şi pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.

Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate şi astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.

A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană şi orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" şi, în fine, "Requiem"-ul în re minor.

"Ca să scrii despre Mozart ar trebui să-ţi moi pana în curcubeu." Diderot

Minunea, de R. J. Palacio

 R.J. PALACIO (n. 1963, New York, SUA) este graficiană și scriitoare. A realizat designul a numeroase cărți înainte de a deveni ea însăși autoare. Palacio a așteptat ani la rând momentul potrivit pentru a scrie o carte. O întâlnire întâmplătoare cu o fetiță la un chioșc de înghețată a convins-o că momentul acela a sosit. Așa s-a născut Minunea


(2012), un volum vândut în peste 1,5 milioane de exemplare. Cartea, cu mesajul ei
„Alege să fii bun“, a devenit un fenomen răspândit în lumea întreagă, venind în sprijinul luptei împotriva violenței în rândul elevilor.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."

Cartea în format online este disponibilă aici :

https://kupdf.net/download/r-j-palacio-minunea_590498acdc0d60dc7d959eff_pdf

Succesul avut de Minunea a făcut-o pe autoare să scrie câteva continuări, volume care gravitează în jurul lui Auggie Pullman.

Cartea lui Julian (2014) vine să completeze povestea despre Auggie Pullman cu o perspectivă inedită, prin vocea lui Julian, agresorul din Minunea.

Cu Pluto (2015), poveștii i se adaugă o perspectivă inedită, prin vocea lui Christopher, prietenul lui Auggie.

vineri, 22 ianuarie 2021

24 Ianuarie : Ziua Unirii Principatelor Române

 


Pe 24 Ianuarie 2021, vom sărbători 162 de ani de la  Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia).

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri. Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.

În anul următor, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.

Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima Constituție.

Pentru cei mici un material educativ  este disponibil aici: 

https://www.youtube.com/watch?v=wZqg_izAEYM&fbclid=IwAR3ibwdHJmnFNswPhn8AQDjEQfuWgI8Bo7CP6aoVRrpKW-Zx35DAJDVkOSc

 Să urmărim împreună și o Prezentare Power Point :

https://www.slideserve.com/iria/24-ianuarie-ziua-unirii


Hora Unirii în interpretarea Marie Tănase :

luni, 18 ianuarie 2021

18 ianuarie : Ziua Internațională a Omului de Zăpadă

   


 Ziua Internațională a Omului de Zăpadă a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 2011. Data nu a fost aleasă întâmplător, întrucât cifra ”1” arată ca un baston sau o mătură, iar cifra ”8” reprezintă chiar forma omului de zăpadă.

Personaj de literatură sau obiect de joacă, omul de zăpadă poate fi aducător de magie, purtător de metafore sau instrument de dezvoltare a creativității. Cine n-a făcut în viața lui un om de zăpadă? Cu fular sau fără, triunghiular sau din trei sfere una peste alta, construirea omului de zăpadă a făcut parte din bucuriile iernii încă din Evul Mediu.

Omul de zăpadă are întotdeauna ceva din puritatea zăpezii


imaculate, ceva din fragilitatea lucrurilor sensibile care pier sub ochii noștri, ceva din magia sărbătorilor de iarnă și poartă întotdeauna cu el veselia și inefabilul vârstei copilăriei. De aceea, este iubit de toată lumea. Uneori are puterea să deștepte în noi bucurii și sentimente pe care le credeam uitate.

Dar oare când a apărut omul de zăpadă, ce formă a avut la început şi cine a fost cel care l-a ridicat? Nu cunoaştem o dată exactă când  s-a pus bulgăre peste bulgăre, dar se spune că încă din Evul Mediu se obişnuia să se modeleze oameni de zăpadă, prima dovadă documentară fiind un manuscris din anul 1380. Alte indicii ale apariţiei  oamenilor de zăpadă apar în operele marilor scriitori ai vremurilor trecute. Îi găsim într-o biografie a lui Michelangelo din secolul XV, la William Shakespeare, iar la 1770 într-o culegere de poezii pentru copii.

Japonia deţine Recordul Guiness World pentru cei mai mulţi oameni de zăpadă construiţi într-o oră. Nu mai puţini de 2.036 de oameni de zăpadă au fost făcuţi doar în 60 de minute de un grup de 1 406 participanţi la un serial de televiziune din Akabira, Hokkaido, Japonia, pe 28 februarie 2015.

La data de 20 martie, în fiecare an, este sărbătorită și Ziua Topirii Omului de Zăpadă pentru a marca schimbarea anotimpului și anume, trecerea de la iarnă la primăvară.

Să citim împreună câteva creații literare dedicate Omului de Zăpadă !








 Povestea omului de zăpadă, scrisă de Hans Christian Andersen.

18 Ianuarie : Ziua Internațională a Vocabularului

 Știați că...?

Astăzi, 18 ianuarie, este marcată Ziua Internațională a Vocabularului ?

Vocabularul este reprezentat de totalitatea cuvintelor unei limbi.

Așa cum spunea Grigore Vieru, nu există nimic mai de preț pentru un popor decât graiul matern care oglindește întreaga istorie a neamului, cu toate victoriile și înfrângerile trăite.

Pentru respectul față de strămoșii noștri, dar și pentru respectul față de sine, se cade să o prețuim, să o iubim și să o vorbim corect și să încercăm să descoperim și frumusețile pe care le ascund alte limbi !

Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ 120.000 de cuvinte.

Vocabularul fundamental al limbii române cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, 60-66%  fiind cuvinte de origine latină.

 Se estimează că în română există 80–300 de cuvinte autohtone.


Probabil își au originile în limba dacică, tracică sau limba ilirică.

 Președintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, a anunțat ca instituția a finalizat o nouă ediție a "Marelui Dicționar al Limbii Române", în 19 volume, cu peste 170.000 de cuvinte.

El a precizat că, în urma cercetării, limba română se află - din punct de vedere al vocabularului - între primele opt limbi ale lumii.

”În dicționar nu au fost incluse aproximativ 30.000 de cuvinte - diminutive, în special” - a mai spus academicianul.

 Dacă luăm în calcul că, într-o viaţă de 70 de ani, un om rosteşte în jur de un miliard de cuvinte, putem spune că, în medie, repetăm de peste 666 de mii de ori fiecare dintre cele 1.500 de cuvinte uzuale din limba română.

Ne putem mândri cu trei cuvinte, care ne reprezintă tradiţiile în patrimoniul cultural UNESCO. Vorbim despre Dor, Doină şi Colind.  Cuvintele Dor şi Doină sunt unice,nu pot fi traduse cu exactitate în altă limbă!

*******************************

Citiți poezia Dați copiilor cuvinte, de Florin Bican și haideți să ne gândim mai des la cuvintele de care au nevoie copiii ca „Să-i conducă mai departe, / Înainte, înainte, / Fiindcă lumea e o carte.”

 

Dați copiilor cuvinte

        de Florin Bican

Dați copiilor cuvinte

Să-și facă palat din ele,

Să le dea de-a dura-n minte,

Să le-nșire-n lungi mărgele.

 

Dați copiilor cuvinte

Cu miez dulce de alune,

Să le crănțăne în dinte

Și să vadă că sunt bune.

 

Dați-le cuvinte calde,

Dați-le cuvinte multe –

În cuvinte să se scalde,

Muzica să le-o asculte.

 

Dați-le cuvinte care

În armură să-i îmbrace,

Și să-i poarte de-a călare

Când încolo, când încoace.

 

Dați-le cuvinte-sferă,

Dați-le cuvinte-cub,

Și cuvintele-panteră,

Și cuvintele-șurub.

 

Dați copiilor cuvinte

Să le poarte-n buzunare,

Ca pe boabele de linte

După ei să le presare

 

Și-astfel calea să-și însemne

Ca să nu se rătăcească –

Să se-ntoarcă după semne

Iar la casa părintească.

 

Dați-le cuvinte-soare,

Dați-le cuvinte-barcă,

Dați-le cuvântul oare,

Dați-le cuvântul parcă.

 

Dați-le cuvinte-o mie

Să le-adune zi de zi,

Și cuvinte să-i îmbie

Din povești și poezii.

 

Dați-le cuvinte-stele

Și cuvintele-izvoare –

Să-și facă aripi din ele,

Să plutească și să zboare.


Dați copiilor cuvinte

Să-i conducă mai departe,

Înainte, înainte,

Fiindcă lumea e o carte.

 

 

18 ianuarie : Aniversare Ioan Slavici

     

IOAN SLAVICI (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad - d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural,[6] oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.

Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”

 

 

  







 


vineri, 15 ianuarie 2021

Proiect cultural realizat cu sprijinul Ministerului Culturii

 Mihai Eminescu este numele la care mulți români se gândesc atunci când sunt întrebați care este cel mai mare poet al țării noastre. Dar Eminescu nu a fost doar poet, ci și un mare jurnalist și prozator, un om care a iubit teatrul, natura și folclorul. Ba mai mult, a fost și un grozav înotător, un iubitor de cafea și un mare patriot. Între el și Ion Creangă s-a legat o prietenie grozavă care a rămas în istoria literaturii noastre. Se spune că, în perioada în care era plecat să studieze la Viena, aștepta bani de acasă și fugea să își cumpere cărți și cafea, apoi se închidea în casă și citea zile întregi fără pauză. Despre toate aceste lucruri mai puțin cunoscute, dar și despre poezia pe care elevii o regăsesc în Programa Școlară puteți afla mai multe pe site-ul www.afostodata.net.

Audio : https://afostodata.net/mihai-eminescu-audio/

Qiuz : https://afostodata.net/mihai-eminescu-quiz/

Limba: https://afostodata.net/mihai-eminescu-poveste/

Proiect cultural realizat de către https://afostodata.net/

miercuri, 13 ianuarie 2021

15 Ianuarie : Ziua Culturii Naționale și aniversare Mihai Eminescu

 


La 15 ianuarie, se vor împlini 171 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, poetul național al românilor.

Pentru cei mici un material educativ privind viața și opera scriitorului este disponibil aici:  

https://www.youtube.com/watch?v=ijF2yUKoRhk&fbclid=IwAR0UyniV7TXcqoLLeVlPp_MUg5RADSXgxJIXRqjkwAx2fpbgG5qHlIfx0cQ

 „Luceafărul poeziei româneşti“ sau „poetul nepereche“

Aşa a fost numit, de-a lungul vremii, Mihai Eminescu cel care a stârnit o adevărată revoluţie în literatura română. Acum, la 171 de ani de la nașterea sa, există centre de studii eminesciene, dar şi profesia de eminescolog.

În afară de ceea ce știm cu toții din cărțile de școală , să încercăm să aflăm cum era de fapt omul Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu impresiona la prima vedere, avea o charismă extraordinară şi un fizic foarte plăcut. Gheorghe Median a găsit, în cercetările sale, mărturia unui văr al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din presa vremii, vine să susţină această părere. Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”, scria Mihai Mavrodin într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“.

„Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. Şi era şi foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», aşa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harţă în versuri şi înnebunit din dragoste, aşa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alţii. Era un om cu defectele, calităţile şi patimile lui”, îşi începe discursul, pentru „Adevărul”, Gheorghe Median, un istoric botoşănean care a cercetat, ani la rând, numeroase mărturii ale contemporanilor marelui poet.

Istoricul botoşănean Gheorghe Median mai spune că ceea ce impresiona, însă, cu adevărat la poet era vocea sa. Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte”, spune Median.

Printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi formula sa originală de salut, dar şi modul cum ştia să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său stârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască naţia!». El răspundea atunci răspicat:«Sus cu dânsa!». De altfel era un personaj şi cu un umor fin”, spune istoricul Gheorghe Median. Totodată, apropiaţii poetului povesteau că Eminescu avea şi un tic verbal. Ştefanelli spune că, de când l-a cunoscut, de elev, obişnuia să folosească mereu expresia „pur şi simplu”, aproape în orice context. Totodată se spune că Eminescu nu obişnuia să înjure. Nici măcar când se ameţea de la băutură. Singura lui înjurătură ar fi fost „Tu-i neamul nevoii!”.

Mai jos avem semnătura lui Eminescu și cele patru fotografii cunoscute ale lui Eminescu, la diferite vârste.





”Scrisoarea III” în interpretarea actorului Gheorghe Cozorici


Prietenia este un lucru deosebit. Dar o prietenie ca cea dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă este ceva cu totul şi cu totul aparte. Câte ceasuri vor fi petrecut împreună, citind din scrierile proprii, povestind, râzând, lăcrimând, vorbind despre şcoală, despre ţara şi limba lor dragă! Eminescu, un visător cu idei filosofice, Creangă mereu pus pe şotii, un om mare cu inima de copil.

După numirea sa, în 1875, ca revizor şcolar, Mihai Eminescu a întreprins inspecţii şcolare în mai multe zone. Cu acest prilej, Eminescu l-a descoperit pe învăţătorul Ion Creangă. Prietenia între ei s-a legat imediat. Eminescu a trimis ministrului un elogios raport prin care-i aducea la cunoştinţă „opera acestui modest dascăl”. Apoi, tot el îl va lua „mai cu vorba, mai cu forţa”, pe Creangă, la „Junimea”, unde a citit „Soacra cu trei nurori”.

Ascultându-i povestirile despre copilăria lui, Eminescu l-a îndemnat să scrie aceste amintiri, să se bucure și alții de ele: „Bădiţă Ioane, mă supăr tare pe matale, dacă nu scrii aceste amintiri. Ele ar putea alcătui cea mai atrăgătoare carte de povestiri în limba română, s-o citească şi cei mici şi cei mari.” Ascultând sfatul prietenului său drag şi al altora, Ion Creangă a scris minunatele sale „Amintiri din copilărie”.

La rândul său, Creangă avea faţă de Eminescu o admiraţie deosebită. Pe un manual de geografie primit în dar de la Eminescu, păstrat cu sfinţenie, Creangă va scrie: „Dăruit mie de d. Mihail Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al românilor 1878”.

Când Eminescu este destituit din funcţia de revizor, cel care îi sare în ajutor este Creangă, care-l găzduieşte în bojdeuca sa din Ţicău. Amândoi vor petrece toamna şi iarna, Eminescu „cizelându-şi versurile, redeşteptând trecutul şi trezind la viaţă nouă limba veche şi înteleaptă a cronicarilor”. În schimb, Creangă va termina „Moş Nechifor Coţcarul”. S-au despărţit cu greu, dat fiind faptul că Eminescu a fost numit redactor la ziarul „Timpul”. Au păstrat mereu legătura. Îndurerat, Creangă îi scrie acolo:

„Bădie Mihai, această epistolă ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună; unde mata uitându-te pe cerul plin de luminăţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase. Bădie Mihai, nu pot uita acele nopţi albe, când hoinăream prin Ciric şi Aroneanu…”

În 1889, la auzirea veștii că Eminescu s-a stins din viață, Ion Creangă a știut că a pierdut un prieten pe care nimeni nu-l putea înlocui. Fu văzut plângând ca un copil și adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu.

La câteva luni de la moartea lui Eminescu (la 15 iunie 1889), în decembrie 1889, în noaptea de Anul Nou, Ion Creangă se stinge din viață la Iaşi, fiind înmormântat în cimitirul "Eternitatea".

Și acum , să citim împreună câteva din poeziile poetului-nepereche !



 








https://www.youtube.com/watch?fbclid=IwAR2GUj_Pv9FPnU2wqTfJC0ZSX60irIRhNSB7ufQwukDY2MTdqfB9IFRVGVo&v=PutB0_FSvok&feature=youtu.be



luni, 11 ianuarie 2021

41 de cărți noi de citit în ianuarie

 O ofertă de cărți numai bune de citit în ianuarie 


https://www.postmodern.ro/articol/41-de-carti-noi-de-citit-ianuarie-2021/?fbclid=IwAR0Ecs_Kr6D6dHJmysrR9m2djkWJfUl27RpBmFzN5U5qOxUuq_h61anm5bY

Ai grijă de sănătatea ta mentală ! Citește !

 Hai să vedem dacă descoperiți autorul și titlurile cărților !

Scriitor născut la 5 ianuarie 1932 în nordul Italiei. Numele său de familie este probabil un acronim pentru ex caelis oblatus (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său de un funcționar de stat.

Acesta a fost de câteva ori în România, prilej cu care a menționat care este rostul lecturii.

„Cine nu citește, când ajunge la 70 de ani va fi trăit o singură viață: a lui. Cine citește va fi trăit 5000 de ani: pentru că era acolo și când Cain l-a ucis pe Abel, și când Renzo s-a însurat cu Lucia, și când Leopardi admira infinitul... Pentru că lectura este o nemurire înapoi”(Pliculețele Minervei)

Astăzi vă provocăm să descoperiți în diagrama de mai jos: numele scriitorului și câteva titluri de romane scrise de acesta.