”Muzica este esențială pentru dezvoltarea ființei umane.
Educația muzicală trebuie
începută din grădiniță și permanentizată în școală.”
Antoaneta Luchian - prof.de Ed.muzicală în Iași și Rusu Ana Maria - prof. de Ed. muzicală în Focșani sunt autoarele următoarelor materiale utile pentru toți cei ce iubesc muzica :
https://edumuzicala.ro/?fbclid=IwAR33-zZ0qYhY_a8fnAaoBW5uh8njA2jizee_JqBq31yU-bH_IS2GMndz4LQ
Anul 2006, cu ocazia
jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a
fost cunoscut ca „Anul muzical Mozart”.
În scurta sa viaţă, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumuseţe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat şi catalogat compoziţiile lui Mozart, fiind numerotate cu menţiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creaţie, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41
de simfonii, printre care sunt de menţionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36
Linz, nr. 40 şi nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte
pentru pian şi orchestră, 7 concerte pentru vioară şi orchestră, concerte
pentru clarinet, pentru harpă şi flaut, pentru corn şi orchestră, 2 simfonii
concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de
cameră sunt de menţionat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn,
sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, trios pentru vioară,
violoncel şi pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă
muzicală etc.
Pasionat de operă, a
compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate şi astăzi pe scenele
tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro,
Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 mise,
cantate, motete pentru soprană şi orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit
des ersten Gebots" şi, în fine, "Requiem"-ul în re minor.
"Ca să scrii despre Mozart ar trebui să-ţi moi pana în curcubeu." Diderot
R.J. PALACIO (n. 1963, New York, SUA) este graficiană și scriitoare. A realizat designul a numeroase cărți înainte de a deveni ea însăși autoare. Palacio a așteptat ani la rând momentul potrivit pentru a scrie o carte. O întâlnire întâmplătoare cu o fetiță la un chioșc de înghețată a convins-o că momentul acela a sosit. Așa s-a născut Minunea
Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi
bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea
de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de
replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine
decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."
Cartea în format online
este disponibilă aici :
https://kupdf.net/download/r-j-palacio-minunea_590498acdc0d60dc7d959eff_pdf
Succesul avut de Minunea a făcut-o pe autoare să
scrie câteva continuări, volume care gravitează în jurul lui Auggie Pullman.
Cartea lui Julian (2014) vine să completeze
povestea despre Auggie Pullman cu o perspectivă inedită, prin vocea lui Julian,
agresorul din Minunea.
Cu Pluto (2015), poveștii i se
adaugă o perspectivă inedită, prin vocea lui Christopher, prietenul lui Auggie.
Ziua de 24 ianuarie a
rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor
Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza
ca domn al Moldovei și Țării Românești.
La mijlocul secolului al
XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei
și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.
Situația s-a schimbat în
urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de
Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul
Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.
După război, în 1856, prin
Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele
Moldovei și Țării Românești.
În contextul discuțiilor
despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora
dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot)
despre Unire.
În acest scop, se
constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc,
care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor
române.
În 1858, Convenția de la
Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre
care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și
Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care
rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor
Puteri. Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două
principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar
câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de
Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele
rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie
diferiți.
În anul următor, în data
de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul
domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24
ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că
Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de
același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața
faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate
conduse de același domnitor.
Marele merit al lui Cuza a
fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor
Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român
modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui
Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima Constituție.
Pentru cei mici un material educativ este disponibil aici:
Și la final , să ne
reamintim povestirea Moș Ion
Roată și Unirea, scrisă de Ion Creangă.
O carte utilă celor pentru care chimia e mai mult decât o disciplină în orar.
Felicia STROE; Constantin STROE. Chimie : Jocuri și teste pentru gimnaziu. București, Editura Niculescu.
https://www.bibliotecapemobil.ro/content/scoala/pdf/Chimie_-_Jocuri_si_Teste_Pentru_Gimnaziu.pdf
Manual de alfabetizare pentru utilizarea internetului/„internet literacy” (în limba română)
Despre predarea literaturii în școală :
Rostul cărții nu este să ofere rețete, ci să provoace dezbateri legate de statutul disciplinei și al profesorului.
Personaj de literatură sau obiect de
joacă, omul de zăpadă poate fi aducător de magie, purtător de metafore sau
instrument de dezvoltare a creativității. Cine n-a făcut în viața lui un om de
zăpadă? Cu fular sau fără, triunghiular sau din trei sfere una peste alta,
construirea omului de zăpadă a făcut parte din bucuriile iernii încă din Evul
Mediu.
Omul de zăpadă are întotdeauna ceva din puritatea zăpezii
Dar oare când a apărut omul de zăpadă,
ce formă a avut la început şi cine a fost cel care l-a ridicat? Nu cunoaştem o
dată exactă când s-a pus bulgăre peste
bulgăre, dar se spune că încă din Evul Mediu se obişnuia să se modeleze oameni de
zăpadă, prima dovadă documentară fiind un manuscris din anul 1380. Alte indicii
ale apariţiei oamenilor de zăpadă apar
în operele marilor scriitori ai vremurilor trecute. Îi găsim într-o biografie a
lui Michelangelo din secolul XV, la William Shakespeare, iar la 1770 într-o
culegere de poezii pentru copii.
Japonia deţine Recordul Guiness World pentru cei mai mulţi oameni
de zăpadă construiţi într-o oră. Nu mai puţini de 2.036 de oameni de zăpadă au
fost făcuţi doar în 60 de minute de un grup de 1 406 participanţi la un serial
de televiziune din Akabira, Hokkaido, Japonia, pe 28 februarie 2015.
La data de 20 martie, în fiecare an,
este sărbătorită și Ziua Topirii Omului de Zăpadă pentru a marca schimbarea anotimpului
și anume, trecerea de la iarnă la primăvară.
Să citim împreună câteva creații literare dedicate Omului de Zăpadă !
Știați că...?
Astăzi, 18 ianuarie, este marcată Ziua
Internațională a Vocabularului ?
Vocabularul este reprezentat de totalitatea
cuvintelor unei limbi.
Așa cum spunea Grigore Vieru, nu există
nimic mai de preț pentru un popor decât graiul matern care oglindește întreaga
istorie a neamului, cu toate victoriile și înfrângerile trăite.
Pentru respectul față de strămoșii noștri,
dar și pentru respectul față de sine, se cade să o prețuim, să o iubim și să o
vorbim corect și să încercăm să descoperim și frumusețile pe care le ascund
alte limbi !
Vocabularul limbii române cuprinde
aproximativ 120.000 de cuvinte.
Vocabularul fundamental al limbii
române cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, 60-66% fiind cuvinte de origine latină.
Se estimează că în română există 80–300 de cuvinte autohtone.
Președintele Academiei
Române, istoricul Ioan Aurel Pop, a anunțat ca instituția a finalizat o nouă
ediție a "Marelui Dicționar al Limbii Române", în 19 volume, cu peste
170.000 de cuvinte.
El a precizat că, în urma
cercetării, limba română se află - din punct de vedere al vocabularului - între
primele opt limbi ale lumii.
”În dicționar nu au fost
incluse aproximativ 30.000 de cuvinte - diminutive, în special” - a mai spus
academicianul.
Dacă luăm în
calcul că, într-o viaţă de 70 de ani, un om rosteşte în jur de un miliard de
cuvinte, putem spune că, în medie, repetăm de peste 666 de mii de ori fiecare
dintre cele 1.500 de cuvinte uzuale din limba română.
Ne putem mândri cu trei cuvinte, care ne reprezintă tradiţiile în
patrimoniul cultural UNESCO. Vorbim despre Dor,
Doină şi Colind. Cuvintele Dor şi
Doină sunt unice,nu pot fi traduse cu exactitate în altă limbă!
*******************************
Citiți poezia Dați copiilor cuvinte, de
Florin Bican și haideți să ne gândim mai des la cuvintele de care au
nevoie copiii ca „Să-i
conducă mai departe, / Înainte, înainte, / Fiindcă lumea e o carte.”
Dați copiilor cuvinte
de Florin Bican
Dați copiilor cuvinte
Să-și facă palat din ele,
Să le dea de-a dura-n minte,
Să le-nșire-n lungi mărgele.
Dați copiilor cuvinte
Cu miez dulce de alune,
Să le crănțăne în dinte
Și să vadă că sunt bune.
Dați-le cuvinte calde,
Dați-le cuvinte multe –
În cuvinte să se scalde,
Muzica să le-o asculte.
Dați-le cuvinte care
În armură să-i îmbrace,
Și să-i poarte de-a călare
Când încolo, când încoace.
Dați-le cuvinte-sferă,
Dați-le cuvinte-cub,
Și cuvintele-panteră,
Și cuvintele-șurub.
Dați copiilor cuvinte
Să le poarte-n buzunare,
Ca pe boabele de linte
După ei să le presare
Și-astfel calea să-și însemne
Ca să nu se rătăcească –
Să se-ntoarcă după semne
Iar la casa părintească.
Dați-le cuvinte-soare,
Dați-le cuvinte-barcă,
Dați-le cuvântul oare,
Dați-le cuvântul parcă.
Dați-le cuvinte-o mie
Să le-adune zi de zi,
Și cuvinte să-i îmbie
Din povești și poezii.
Dați-le cuvinte-stele
Și cuvintele-izvoare –
Să-și facă aripi din ele,
Să plutească și să zboare.
Dați copiilor cuvinte
Să-i conducă mai departe,
Înainte, înainte,
Fiindcă lumea e o carte.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului
ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un
„instrument de observație excelent” al mediului rural,[6] oferind în nuvelele
sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului
oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale
ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a
debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante
scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu
noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut
în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei
din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost
închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât
și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată
de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în
1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la
scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de
caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de
caracter.”
Mihai Eminescu este numele la care mulți români se gândesc atunci când sunt întrebați care este cel mai mare poet al țării noastre. Dar Eminescu nu a fost doar poet, ci și un mare jurnalist și prozator, un om care a iubit teatrul, natura și folclorul. Ba mai mult, a fost și un grozav înotător, un iubitor de cafea și un mare patriot. Între el și Ion Creangă s-a legat o prietenie grozavă care a rămas în istoria literaturii noastre. Se spune că, în perioada în care era plecat să studieze la Viena, aștepta bani de acasă și fugea să își cumpere cărți și cafea, apoi se închidea în casă și citea zile întregi fără pauză. Despre toate aceste lucruri mai puțin cunoscute, dar și despre poezia pe care elevii o regăsesc în Programa Școlară puteți afla mai multe pe site-ul www.afostodata.net.
Audio : https://afostodata.net/mihai-eminescu-audio/
Qiuz : https://afostodata.net/mihai-eminescu-quiz/
Limba: https://afostodata.net/mihai-eminescu-poveste/
Proiect cultural realizat de către https://afostodata.net/
O ofertă de cărți numai bune de citit în ianuarie
Hai să vedem dacă descoperiți autorul și titlurile cărților !
Scriitor
născut la 5 ianuarie 1932 în nordul Italiei. Numele său de familie este probabil
un acronim pentru ex caelis oblatus (Latină: un cadou din cer), care i-a fost
atribuit bunicului său de un funcționar de stat.
Acesta
a fost de câteva ori în România, prilej cu care a menționat care este rostul
lecturii.
„Cine
nu citește, când ajunge la 70 de ani va fi trăit o singură viață: a lui. Cine
citește va fi trăit 5000 de ani: pentru că era acolo și când Cain l-a ucis pe
Abel, și când Renzo s-a însurat cu Lucia, și când Leopardi admira infinitul...
Pentru că lectura este o nemurire înapoi”(Pliculețele Minervei)
Astăzi
vă provocăm să descoperiți în diagrama de mai jos: numele scriitorului și
câteva titluri de romane scrise de acesta.
CUGETĂRI
1. „Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, şi de
frăgezimea copilăriei şi de reculegerea bătrâneţii. Eşti bunic şi copil în
acelaşi timp, privind la fereastră fulgii care sclipesc îmbătrânindu-te cu un
zâmbet faţă de amintirea propriei copilării ivită cu mânuţa întinsă după
fulgi.” ( Ionel Teodoreanu)
2.
„A
cunoaște. A iubi. / Încă-o dată, iar și iară, / A cunoaște-nseamnă iarna, / a
iubi e primavara.” ( Lucian Blaga)
3. “Atunci când zăpada se așterne peste pământ, îmi pot închipui că pășesc peste nori.” (Takayuki Ikkaku)
4. “Dacă nu ar fi iarnă, primavara nu ar fi atât de minunată.” (Anne Bradstreet)
5. “Culoarea primăverii se regăsește în flori, cea a iernii o poți afla doar în imaginație.” (Ward Elliot Hour)
6.
“Uneori,
destinul nostru se aseămănă cu cel al unui pom fructifer în timpul iernii. Cine
ar putea să creadă că acele ramuri golașe vor inverzi și vor purta din nou
flori după trecerea iernii? Dar sperăm din toata inima … simțim acest lucru.” (Johann Wolfgang von Goethe)
7. „Iarna ducea ziua la culcare mai devreme, ca să nu răcească.” ( Martin Page)
8. „Nu va spune „E iarnă”. Va spune „Vara doarme”.” ( Mary Webb)
9. “Iarna este modul naturii de a spune “Înalță-ți spiritul !”.” Robert Byrne)
10. “Nicio iarnă nu durează o veșnicie, nicio primavară nu își lasă mult timp așteptată sosirea.” ( Hal Borland)
11. “Iarna este vremea confortului, un moment potrivit pentru o mâncare bună și căldură, pentru atingerea unei mâini prietenoase și o discuție în jurul focului. Iarna este cea mai bună perioadă pentru a sta în casă.” Edith Sitwell
12. „Iarna fără zăpadă – sărac cerşind o mantie
regală.” (N. Petrescu-Redi)
3 motive pentru care scriitorii iubesc iarna
Cărți
de citit împreună cu toată familia
http://www.carteadelaora5.ro/3-carti-de-citit-impreuna-cu-toata-familia/
Lecturi
fascinante de iarnă : 3 cărți în care știința se împletește cu magia
