SEMNUL DE CARTE

Semnul de carte este utilizat pentru a fi a aşezat între paginile unei cărţi pe măsură ce o citim, astfel încât să regăsim cu uşurinţă pagina la care am rămas, fără a deteriora cartea prin îndoirea unui colţ sau lăsarea deschisă. Confecţionat din materiale diverse şi luând forme diferite, semnul de carte are o istorie de sute de ani,intim legată de însăşi apariţia şi dezvoltarea cărţii.

Deşi cele mai “bătrâne” semne de carte datează din epoca medievală, este evident faptul că, încă din cele mai vechi timpuri, pe vremea când “cărţile” aveau forma sulurilor de papirus, anumite semne, gen clip, trebuie să fi existat pentru a marca locul unde cititorul rămăsese cu lectura (dintr-un sul care putea atinge chiar şi 40 m lungime).

Totuşi, cele mai vechi semne de carte datează din secolele XIII-XIV şi  au fost descoperite în mănăstiri medievale. Cele mai multe erau confecţionate din pergament sau piele, folosind resturile de material rămase de la coperta cărţii. Exista deja o varietate a formelor, de la dreptunghiul plat până la triunghiul gen clip. La unele manuscrise se folosea drept semn de carte o pagină din manuscris, tăiată vertical.

Unele dintre semnele de carte specifice acestei perioade luau forma sofisticată a unor discuri rotative. Acestea erau ataşate de o sfoară, pe care se puteau mişca în sus şi în jos. Pe disc erau trecute numere de la 1 la 4, indicând coloana paginii (coloanele I, II - pagina din stânga, coloanele III, IV - pagina din dreapta). 

Cel mai comun semn de carte în secolele XVIII-XIX era constituit dintr-o panglică subţire de mătase prinsă la unul din capete de coperta cărţii. Acest tip de semn de carte se mai foloseşte şi astăzi, în special la cărţile legate în piele.

Primele semne de carte detaşabile şi, aşadar, colectabile au început să apară în anii 1850. În epoca victoriană, doamnele din înalta societate îşi învaţau fiicele broderie, iar fetele mici îşi demonstrau aptitudinile în ale cusutului brodând semne de carte. Acestea erau ulterior utilizate pentru biblii şi cărţi de rugăciune sau pentru a fi dăruite membrilor familiei ori prietenilor de familie.

Prin anii 1860 au început să apară semne de carte confecţionate la maşină. În această perioadă devine celebru Thomas Stevens din Coventry, acesta lăudându-se cu nu mai puţin de 900 de modele diferite. Semnele de carte realizate de Thomas Stevens au devenit celebre, căpătând numele de “Stevengraphs”. Realizate din mătase, acestea păreau a constitui un cadou perfect în epoca victoriană, iar Stevens avea câte unul pentru fiecare ocazie sau sărbătoare.

După 1880, producţia de semne de carte din mătase a cunoscut declinul, impunându-se în schimb cele tipărite pe hârtie. Tot acum se folosesc pe scară largă  semnele de carte cu reclame ale companiilor de asigurări, ale publiciştilor sau ale altor categorii de oameni de afaceri. Popularitatea crescută a semnelor de carte şi accesibilitatea lor ca preţ le-a impus ca instrumente ideale pentru popularizarea produselor şi serviciilor oferite de companii.

Semne de carte de toate formele şi mărimile, din materiale diferite precum aur, bronz, cupru, fildeş, piele au început să fie produse după 1850 de firme mari precum Gorham, S. Kirk & Sons, Tiffany. Multe erau confecţionate sub formă de cuţite sau săbii, fiind folosite şi drept cuţit de hârtie, foile cărţilor fiind de multe ori incomplet tăiate.

Semnele de carte moderne sunt disponibile într-o varietate de forme şi dimensiuni. Se folosesc pe scară largă semnele de carte comerciale, prin intermediul cărora se promovează filme, cărţi, evenimente, instituţii, produse, servicii, persoane publice.

Pentru fabricarea semnelor de carte sunt utilizate materiale diverse : hârtie, mătase, panglici, materiale textile de orice fel, plastic, celuloid, fildeş, lemn, aur, argint, alte metale.  De fapt, orice poate fi făcut subţire şi plat a fost probabil folosit pentru fabricarea semnelor de carte. Ba mai mult, ingenuozitatea fabricanţilor pare să ţină pasul cu invenţiile moderne. Imaginile holografice şi lentilele Fresnal sunt astfel de exemple. Şi nu e atât de dificil să ne imaginăm un viitor în care semnele de carte să înglobeze microcipuri sau nanotehnologie!